Schadenfreude : ce terme allemand désigne la joie mauvaise que nous pouvons éprouver parfois à voir les autres personnes, ou au moins certaines personnes, en difficulté.
Le contraire de cette Schadenfreude, de cette joie mauvaise, c’est bien sûr l’empathie ou la compassion, c’est le fait de s’attrister lorsqu’on voit les autres dans la peine.
Et l’émotion jumelle de la Schadenfreude, c’est l’Anhétéroeudémonie, l’incapacité à se réjouir du bonheur d’autrui. Bon, l’Anhétéroeudémonie, c’est un mot qui n’existe pas, pas encore en tout cas : je l’ai créé de toutes pièces, à partir trois de racines grecques : A privatif, hétéro : l’autre, eudémonie : le bonheur. Et voilà une nouvelle émotion à ajouter au triste catalogue des passions tristes !
Le contraire de l’Anhétéroeudémonie, c’est le bonheur altruiste : le plaisir que l’on ressent à voir les autres heureux, à voir leurs bonheurs, à voir leurs succès. C’est une émotion que l’on apprend à cultiver par exemple dans les méditations bouddhistes, ou par des exercices de psychologie positive.
Și nu este vorba doar de sentimente bune! A ne bucura de fericirea celorlalți este o capacitate care ne face viața mai bună. De exemplu, avem studii care arată că, într-un cuplu, unul dintre predictorii longevității și ai forței este faptul că fiecare partener nu este gelos pe succesele celuilalt, ci, dimpotrivă, se bucură sincer de ele și își exprimă acest lucru.
Dar să revenim la Anheteroeudemonie: de ce este greu să ne bucurăm de fericirea celorlalți? De ce această constipație a fericirii altruiste?
Acesta poate fi un fenomen singular, ocazional: când pierzi o competiție, fie ea sportivă sau profesională, chiar dacă nu le dorești niciun rău celor care au câștigat, e greu să te bucuri pentru ei. Este perfect normal și, după un timp, trece.
Dar la unii oameni, poate fi și o trăsătură de caracter cronică, persistentă și stabilită...
Anheteroeudemonia poate proveni din invidie, dorința de a poseda ceea ce au alții și nouă ne lipsește, de exemplu fericirea. Poate apărea și din meschinărie, răutate și dificultatea de a iubi alte ființe umane.
Et dans ce cas, une des solutions, un des exercices qui vont pouvoir nous sauver, si nous sommes atteints de ce mal, c’est l’admiration, les exercices d’admiration. Tous les jours, prendre la bonne habitude de nous réjouir de ce qui est beau et bon autour de nous. On peut commencer par le plus facile, admirer le lever et le coucher du soleil, le vol des oiseaux, la grâce des fleurs des champs… tout cela va dissoudre peu à peu nos tendances à l’Anhétéroeudémonie.
Și odată ce acest lucru este sub control, trecem la ceva mai dificil: să ne admirăm semenii! Adică, să recunoaștem superioritatea lor față de noi într-o serie de domenii și să ne bucurăm de aceasta. Să ne spunem că, dacă vrem să fim ca ei, atunci să-i observăm, să-i admirăm și să ne inspirăm din ei va fi mai util decât să experimentăm o etereoemonie.
Pentru a face asta, începem prin a uita de noi înșine: punem frâna de mână pe egoul nostru și pe tendința acestuia de a ne compara mereu cu noi înșine.
Apoi, puțină logică: ne întrebăm cum fericirea celorlalți ne ia ceva din propria noastră fericire.
În cele din urmă, zâmbim, respirăm adânc și ne spunem: bravo ei, bravo lui, fie ca el să aibă tot ce e mai bun.
Pare prea ușor? Fii atent la tine și la convingerile tale!
Această poveste, ca toate exercițiile de psihologie pozitivă și ca viața în general: important pentru schimbare nu este ceea ce gândești, ci ceea ce faci.
Încearcă, vei vedea, funcționează foarte bine!
Ilustrație: Simt întotdeauna o anheteroeudemonie (pentru echipa adversă) când Stade Toulousain pierde un meci…
PS : cet article reprend ma chronique (à écouter ICI) du 29 avril 2025 dans l’émission de France Inter, Grand Bien Vous Fasse.